În timpul lansărilor primei ediţii a acestei cărți, am întâlnit oameni zdrobiţi de suferinţă, plini de întrebări, dar credincioși. Privindu-i și ascultându-le jalea, am înțeles că unii oameni au toleranță mare la suferință.

Călătoresc mult și oriunde merg, ce mă impresionează cel mai tare e suferința umanã.

Anul trecut am întâlnit o femeie a cărei viață m-a lăsat mut de uimire: crescută fără tată, călcată pe picior de un camion, fratele mort într-un accident feroviar, snopită în bătaie de soț. Mama ei o gonise de-acasă pentru că intentase divorț și trebuia să meargă la spital pentru încă o operație. Nu a vrut nimic de la mine, decât să își lase șuvoiul tumultuos al existenței ei să curgă și să plângă... mult.

M-am gândit: cât de mare e toleranța la suferință a acestei femei! Numai una din experințele ei m-ar fi schimbat iremediabil.

Søren Kierkegaard spunea că „cel ce suferă are un secret în comun cu Dumnezeu”. De aceea cei care suferă rămân de multe ori neînțeleși, iar „suferința oamenilor este megafonul lui Dumnezeu către o lume surdă”. (C.S. Lewis). Este esențial să luăm seama, oprindu-ne din goana cotidiană, la cei ce strigă după cateva secunde de atenție, și să învățăm de la ei.

Prima ediție „Împiedicat de vânt” s-a epuizat. M-am bucurat să aud că a fost o mângâiere (și poate un pas mai aproape spre Dumnezeu) unora care s-au luptat cu cancerul, cu suferința pierderii unei persoane dragi, sau depresia.

Așa stând lucrurile, sper ca „Împiedicat de vânt” (o nouă formă, altă copertă, același conținut) să aibă același efect sau cel puțin să ne ajute să răspundem întrebării: poate exista profunzime în cunoașterea lui Dumnezeu în absența suferinței?

Recomandări

Odată ce inimile unor persoane sunt aprinse de Dumnezeu pentru implicare în misiune transculturală, acestea pot găsi aici un ghid practic de verificare a chemării lor la misiune, precum și „harta” primilor pași pe care ar trebui să le facă spre câmpul lor de misiune transculturală. Așa cum descrie aici autorul acestui volum, persoanele implicate în misiune transculturală nu pot să-și îndeplinească propria lor chemare fără o legătură dinamică cu biserica lor locală și fără sprijinul unei agenții misionare.


Conf. dr. Cornel Boingeanu

Profesor la Facultatea de Teologie Baptistă din Universitatea București


...nu pot decât să salut cu bucurie apariția cărții IMPOSIBIL? scrisă de Rafael Năstase. Baza biblică a misiunii și, mai ales, experiența autorului în trimiterea și susținerea misionarilor – reflectate în această carte – pot fi de un real folos bisericilor și organizațiilor de misiune din România în împlinirea mandatului dat de Isus, acela de a face ucenici din toate neamurile.


Pastor Gh. Ritisan, Presedinte APME


Sunt bucuros să văd în sfârșit acest material de care duceam lipsă în România. Îl văd ca pe un manual pentru misiune, necesar atât misionarului care găsește informații de valoare pentru o lucrare eficientă, cât și agenției de misiune pentru a-și dezvolta o bază puternică de pregătire și susținere a misionarilor. De asemenea, cartea ar trebui studiată de orice biserică concentrată pe îndeplinirea misiunii lui Dumnezeu, beneficiind de informațiile necesare îndeplinii mandatului cu succes.



Ruben Dubei

Director Executiv, Asociația Wycliffe România


Rafael, cu toată experiența căpătată de-a lungul anilor ca director al unei agenții misionare destul de respectate în toată lumea, devine o voce care trebuie neapărat ascultată în România de astăzi. Putem s-o auzim prin această carte, un adevărat manual pentru misionarii români, lectură obligatorie pentru misionari, lideri creștini și pentru toți cei ai căror inimă bate în același ritm cu cel al inimii lui Dumnezeu: pentru popoare.


Jorge Carvalho, Director Asociației OCI România